Se întîmplă la noi, în
munţii
Apuseni.
Muntii Metaliferi - Iazul de decantare Valea Sesii
Dimineața
pornim pe ruta Lupsa - Hădărău - fostul sat Geamăna.
De
la Hădărău se urcă pe un drum de
țară cale de 4- 5 km
pînă ajungem la un pod.
În vale pare a fi un lac, pe malul său cîteva case.
La o privire mai atentă constatăm că de fapt lacul nu prea e lac.
Mai degrabă este o acumulare de nămol. Urcăm pe pod unde găsim niște
conducte.
Din ele se aude un zgomot semn că se transporta ceva.
Suntem în munții
metaliferi aproape de Roșia
Montană , glumim spunînd că pe acolo se transportă aurul.
Bineînțeles
că nu e vorba de aur ci de steril.
Acesta provine de la exploatarea de cupru de
la Roșia Poieni,
făcută de compania Cupru Min începînd cu anul 1978.
Tot arealul ăsta pe care se întinde lacul e o adevărată bombă ecologică.
Iazul de Valea Sesii este un iaz de decantare de vale, deschis ( adica are un singur baraj ).
Barajul, contruit din anrocamente, închide valea fiind construit între doi versanţi.
Tulbureala de steril este deversată în iaz printr-un sistem de conducte
care trebuie să permită dirijarea deversării spre diverse zone situate pe conturul iazului
astfel ca toată suprafaţa să fie ocupată.
Sterilul cu conţinut de săruri de metale ale acidului sulfuric se constituie în depozit şi
se reazemă pe versanţii naturali.
În iazul de
la Valea Şesii depozitul de steril, în cele mai multe locuri pe care noi le-am sondat,
n-are consistenţă; într-un loc era formată un fel de plajă pe care am călcat şi nu ne-am scufundat.
Apele limpezi, care sunt de fapt solutii apoase ale aceloraşi săruri,
ar trebui să ajungă într-un sistem de colectare şi evacuare din care acestea
trebuie să fie descărcate spre o staţie de epurare chimică sau
spre un sistem de recirculare sau -cel mai simplu, făra costuri,
fără
jenă - spre un emisar (un râu curat de obicei).
Sistemul de colectare şi evacuare noi nu l-am văzut, - dar e drept
că n-am ajuns la baraj unde ar putea să fi fost.
În septembrie 2011 iazul avea in jur de 130ha.
Acesta a acoperit aproape în totalitate satul Geamăna;
gospodăriile au fost răscumpărate de Cupru Min SA Abrud.
Durerea cea mai mare a locuitorilor a fost aceea ca nu a fost respectata promisiunea de a se stramuta cimitirul.
Sterilul a inghitit rind pe rind casele oamenilor, dealul pe care era construita biserica, cimitirul.
Biserica este unul din putinii martori care ne arata ca aici a fost odata o asezare omeneasca.
Namolul a ajuns acum la nivelul acoperisului.
Ce e
și mai grav este faptul că asistăm la un dezastru ecologic în derulare.
Sterilul continuă să fie deversat cu consecvență
și nivelul iazului crește
în fiecare an.
De aceea cei de
la Cupru Min înalță barajul
an de an.
Nămolul acesta este pe alocuri brăzdat de firicele înguste de apă.
Peisajul e ireal, pe alocuri ai senzația
că ești pe altă planetă.
În fața
ochilor ni se aștern tot felul de culori, date de substanțele
deversate.
Noi am numit generic aceste substanțe
cianuri.
E trist să vezi cum nămolul ăsta a înghițit
și continuă să înghită case, gospodării, livezi, garduri.
E trist să vezi cum biserica satului, destul de impozantă de altfel, e sufocată de nămol
și
își
duce în tăcere și demnitate ultimii ani de existență.
Cu toate astea fiecare dintre noi, dacă nu a spus, măcar odată a gîndit ceva de genul:
ce culori, ce peisaj. intr-adevar lacul ăsta cu este foarte fotogenic, dar...
Din fostul sat Geamăna au mai rămas doar cîteva case și o mînă de oameni care a refuzat să
plece.
Oare cum e să să vezi tot peisajul ăsta in fiecare zi?
Și să mai ai în minte imaginea vechiului sat.
Nu se poate ca atunci cînd vii aici să nu faci legătura cu ceea ce se preconizează a se întîmpla în zona Roșiei
Montane.
Se spune că
și acolo, pe valea Corna, se va amenaja un astfel de iaz de decantare.
Și tot așa,
sacrificind niște sate. Numai că acela va fi mai întins decît acesta
de la Valea Sesii.
Unele surse spun că va fi cam de trei-patru ori mai mare.
După aproape o zi de umblat pe malurile iazului de decantare de
la Valea Şesii
ne-am propus să ajungem pe halda de steril ce aparţine exploatării Roşia Poieni.
Treaba asta nu ne-a iesit, am ajuns numai sub haldă din cauza neatenţiei,
nehotărârii şi mai ales a lipsei de timp.
Astfel am traversat partea de jos a haldei acolo unde au ajuns pietrele mai mari
din sterilul depus şi împins pe haldă.
Din fotografii reies două alte problemele asociate tuturor haldelor de steril:
generarea de ape încărcate acid care contaminează apele de suprafaţă,
eroziunea şi instabilitatea taluzului, degradarea terenurilor învecinate.
Am mers ceva timp printre tot felul de bolovani, am pășit
pe nisipuri instabile,
am traversat pâraie de culoare verde. Am călătorit practic pe tarimuri nepamantene.
Reabilitarea iazului de decantare Valea Şesii ca şi a haldei de steril
ar trebui să fie făcută după încetarea exploatării.
Dar oare chiar se va intimpla asta?
Concluzie: ar fi bine ca oricare dintre noi sa treaca macar odata si sa vada acest iaz de decantare,
sa traga niste invataminte si sa nu mai repete greselile trecutului.
Fac un apel catre cei care citesc acest text sa arate articolul si pozele prietenilor,
cunoscutilor, sa il distribuie pe retelele de socializare.
În Munţii Apuseni se gasesc 24 iazuri de decantare.
p.s: trebuie sa precizez ca articolul nu imi apartine. l-am primit pe mail fix cu descrierea si cu aceste imagini.
